Trecerea neiertătoare a timpului

Trecerea neiertătoare a timpului, ce nu poate fi oprită sau ştearsă cu buretele, ne urmăreşte în fiecare zi. Dimineaţa, atunci când ne trezim, începem o nouă filă din cartea ce o numim viaţă. Seara, când obosiţi ne întindem trupul în aşternuturile primitoare, punem punct acelei zile. Odată cu secundele scurse se formează amintirile. Amintirile ni se strecoară în sertăraşele minţii şi ne urmăresc toată viaţa. Uneori tindem să credem că le-am dat uitării, însă ele se află acolo mai vii ca niciodată. Cu trecerea timpului ni se naşte dorinţa de a rememora unele amintiri. Astfel, începem să răsfoim cartea vieţii noastre, ce stă ascunsă în biblioteca minţii. Fotografiem evenimentele şi le cuantificăm în funcţie de încărcătura emoţională. Unele sunt atât de valoroase, încât le simţim prezenţa oriunde ne-am duce, şi deci nu putem scăpa de ele. Cartea vieţii are mii şi mii de pagini pentru fiecare zi, ce o petrecem pe acest pământ. Această comoară o purtăm mândrii sau nu peste tot, iar la sfârşitul vieţii suntem apţi să o citim în câteva secunde, pentru ca mai apoi să încheiem şi ultimul capitol din această viaţă.