Fata cu7 ganduri...

O fată. O fată oarecare, ce contează cine, ce contează unde, ce contează când. Doar o fată. Una neobişnuit de specială, dar în acelaşi timp obişnuit de normală. O fată care dedica fiecărei zi a săptămânii un gând, dar nu orice gând, ci unul special, o adevărată comoară pentru ea.  Al şaptelea gând al ei era dedicat prietenilor. Al şaselea animalelor. Al cincilea norilor. Al patrulea ploii. Al treilea părinţilor. Al doilea sufletului ei. Iar primul era cheia inimii ei. Nimeni nu ştia cui îi închina onoarea de prim loc în acest clasament al sentimentelor. Nimeni nu intuia cât de uşor se poate ghici cine tronează în prima zi a săptămânii. Nimeni nu ştia că acest prim gând ii colora dimineţile, chiar dacă avea o zi atât de specială. Acel gând o făcea să fie plină de viaţă, dar uneori o seca de puteri încât devenea lividă. Dar nimeni nu îşi făcea griji pentru că aparenţele mereu înşeală. Pe unde trecea colora inimile celor din jur, iar dacă reuşeai să obţii atingerea mâinii ei calde puteai jura că zbori. Ca orice fată avea duşmani, dar nu îi păsa, din contră se ruga pentru sufletele lor. Sufla speranţe în vieţile oamenilor, iar când sosi vremea să plece a lăsat scris pe un bileţel gândul cel mai de preţ. „Născut la cumpăna dintre zi şi noapte, păzit de cele 7 astre, iubit de sufletele pure, ursit a avea grijă de toate” Chiar şi aşa.. nimeni nu ştia persoana ce alcătuia cheia inimii ei, iar ea îşi dădu ultima suflare contopită de acea dorinţă arzătoare de a se mai trezi o dată în mii şi mii de văpăi colorate.