Toamna este ceasul, când ploaia își începe simfonia. Bătaia frunzelor se întrepătrunde cu clinchetul picăturilor. Griul norilor completează perfect peisajul arămiu. Acest anotimp îmbrățișează melancolia și îi dedică serenade ploioase. Te poartă spre tărâmul gândurilor și te învăluie cu acele lucruri pe care credeai că nu le cunoști.
Ploaia îți acompaniază tăcerea. Îți vindecă rănile. Îți ascultă problemele. Ea este cea pe care o cauți mereu. O aștepți cu ardoare, atunci când întârzie la întâlnirea voastră. Te frămânți precum un îndrăgostit. Te întristezi, atunci câdnd știi că va mai trece foarte mult timp până când o vei putea atinge din nou.
Ploaia spală păcatele. Ploaia purifică, șterge și renaște acel ceva mort. Ploaia pregătește pentru clipa despărțirii și tot ea îți șoptește cuvinte atât de dragi. Ploaia te învăluie cu perdeaua ei de lacrimi și ți le estompează pe ale tale. Ploaia este cea care te întărește și te ajută să mergi până la Soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu