luni, 9 mai 2011
Mirabela Dauer- Poveste de dragoste
I.
Intr-o zi mi-ai furat
Un sarut si-ai plecat ,
Mai lasat plangand atunci ,
Ca un copil ...
Mi-ai aprins inima ,
Mi-ai furat si dragostea
Si ma intreb , ce fac cu viata mea ?
Refren :
Si imi doresc , sarutul inapoi ...
Si mai visez , ca vom fii amandoi
As vrea sa-mi dai , macar o zii ,
As vrea sa stii cat pot iubii ,
As da si luna de-as putea
Sa fiu in lumea ta ,
Doar noi ...si dragostea ...
II.
Intr-o zii mi-ai promis ,
Un minut , dar din vis m-am trezit ,
Tu nu erai cu mine ...
Am stiut ca va fii
Doar un vis devenit , doar atunci
Cand soarele apune ...
Refren :
Si imi doresc , sarutul inapoi ...
Si mai visez , ca vom fii amandoi
As vrea sa-mi dai , macar o zii ,
As vrea sa stii cat pot iubii ,
As da si luna de-as putea
Sa fiu in lumea ta ,
Doar noi ...si dragostea ...
Refren :
Si imi doresc , sarutul inapoi ...
Si mai visez , ca vom fii amandoi
As vrea sa-mi dai , macar o zii ,
As vrea sa stii cat pot iubii ,
As da si luna de-as putea
Sa fiu in lumea ta ,
Doar noi ...sï dragostea ...
sâmbătă, 7 mai 2011
May it be - Enya
Off de cate ori nu ne-am intrebat unde ne-ar fi dus viata daca am fi stiut ce ne dorim, daca am fi avut puterea sa luam decizii la momentul potrivit, daca si iar daca.
Insa cel mai important este ca viata de multe ori pare sa ne joace feste, insa nu e nimic altceva decat poate ignoranta noastra.. sau poate incapacitatea noastra de a invata din lectiile trecutului sau poate incapacitatea de a ne urma visele.
De o anumita perioada incoace mi-am dat seama cat de mult conteaza sa reusesti sa te detasezi si sa te vezi pe tine din alt unghi. De cele mai multe ori trebuie sa facem un pas inapoi pentru a putea vedea viata noastra asa cum este ea cu adevarat. Cred ca ti s-a intamplat si tie sa privesti o fotografie si sa iti dai seama ca daca o privesti mai departe poti observa anumite lucruri, daca o privesti dintr-o parte vezi altele, daca te apropii vezi detalii pe care altfel le-ai fi neglijat.
Ce ar fi daca am privi viata noastra ca pe o fotografie? De undeva din afara.. incercand sa ne si apropiem sa vedem detaliile din sufletul nostru, dar incercand sa ne vedem si de departe, din alte unghiuri pentru a intelege mesajul complet al fotografiei.
Mi s-a intamplat ca detasandu-ma sa realizez ca fotografia vietii mele imi provoaca amaraciune, parca ceea ce vedeam nu atat ca nu era conform cu ceea ce mi-as fi dorit eu de la viata ba chiar nu ma recunosteam in acel context, in relatiile pe care le aveam, in comportament, ma pierdusem printre vise, printre compromisuri etc.
In viata ratacim de multe ori drumul, suntem pe cai pierdute sau drumuri la rascruce, iar fara o astfel de detasare este foarte greu sa revenim pe drumul cel bun. E un exercitiu pe care ar fi bine sa il facem cat mai des si sa nu asteptam sa ni se intample ceva dureros (moartea cuiva drag, sfarsitul unei relatii, schimbarea locului de munca etc. ) care sa ne forteze sa ne schimbam perspectiva si sa vedem detasat viata noastra. Se poate si altfel.
Uita-te la tine, la viata ta si intreaba-te: Sunt multumit de viata mea? Daca as vrea sa schimb ceva ce as face diferit? Voi ramane in acelasi loc de munca? Voi ramane in aceeasi relatie? Voi incerca lucruri noi? Facand abstractie ca as stii background-ul meu, radacinile mele, familia mea, locul unde am locuit pana acum, ce as alege sa fac? Unde as alege sa locuiesc si cu cine? Cu ce persoane mi-ar place sa interactionezi?
Intreaba-te ce personalitate ai vrea sa ai? Cum ti-ai dori sa fii si ce ai schimba la tine? Fa acest exercitiu si asumati riscul de a afla noi lucruri despre tine.
Vei dori sa schimbi ceva cu siguranta dar iti va fi frica de esec, iar fricile ne paralizeaza. Ele ne fac sa sa ne complacem sa ducem o viata „asa cum vine” pentru ca noi „decidem” ca „asta e destinul”.
De cate ori nu ai observat in jurul tau persoane care sunt foarte optimiste si realizeaza tot ce isi propun, sau persoane pesimiste care au parte de tot felul de probleme. In viata atragem acele evenimente pe care le gandim (constient sau inconstient), cu cat ne plangem mai mult de jobul pe care il avem, de relatia pe care o avem, nu o sa reusim decat sa atragem din nou si mai multe evenimente negative, cu cat gandim optimist, ne detasam si vedem viata noastra obiectiv cu atat o sa reusim sa ne gasim echilibrul si vom reusi sa ne materializam dorintele.
Ce-ar fi daca ... nu v-ati mai rataci si ati descoperi DRUMUL cel mai bun pentru voi?! Si eu promit sa il gasesc pe al MEU...
Loreena McKennitt - La Serenissima
Hoinarim prin viata fara sa simtim, ca niste papusi fara viata. Da, ne agatam de unii altii, asa numiti "stapani"... si ne amagim ca nu vom "imbatrani" si vom ramane mereu aceeasi. Apoi vine o zi in care ne pierdem "stapanul", ne dam seama ca viata nu e doar o trecere a noastra... ne dam seama ca am ramas aceeasi si e foarte trist ca nu am evoluat, ne dam seama ca nu ne putem descurca singuri, de fapt ne dam seama ca nu stim cine suntem pentru ca nu am facut niciodata cunostinta cu noi, pentru ca nu am simtit niciodata iubirea.
Suntem frumosi, doamne ce frumosi suntem, si doamne ce greu este sa vedem frumusetea din noi, o frumusete ascunsa sub o pojghita de minciuna, sub o nalucire a unui fals eu. Si vine un timp in care ne intrebam oare cand e momentul potrivit sa descoperim cine suntem, sa simtim frumusetea noastra interioara, sa simtim iubirea deplina. Daca il cauti nu vei stii ca e momentul potrivit, daca il simti, pentru ca ai lasat usa deschisa a sufletului tau, vei stii.
Azi uitandu-ma in sufletul unui om minunat si trist, vazand o frumusete de nedescris, am realizat cat de aproape sunt de mine si cat de mult simt, traiesc si iubesc. Imi simt sufletul usor, traiesc bucurii dar si tristeti, iubesc viata dar si fiecare floare, fiecare gand, fiecare prieten, cerul, ZBORUL. etc..
Azi ...acum....
...am realizat ca daca intr-adevar iti pasa de cineva il lasi in pace... daca il iubesti il lasi sa plece, cum spunea cineva... si daca se va intoarce inseamna ca si el te iubeste, de asta nu sunt sigura daca se va intoarce sau nu, insa de un lucru sunt sigura, il las in pace!
Voi ce ati face in locul meu?
Si sincer, nu stiu daca o fac din iubire, sau din mandrie, dar poate k e mai bine sa ma retrag ca o lady... si sa-mi vad de ale mele.
Imi este ff greu dar...nu am incotro...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)