Cati oameni mai citesc poezii? Poezii autentice nu…cei cu 4 la romana si tot asa… Eu una, nu sunt deloc adepta poeziilor. De fapt, nu eram. Nu zic ca Eminescu nu a fost un poet mare, cel mai mare, insa pur si simplu ma plictiseau poeziile sale. Imi placea una, doua, trei, dar regaseam acelasi lucru…luna, stele, blonde, izvoare, codrii, etc. Conceptia asupra naturii era de o frumusete neintruchipata. Chipul iubitei sub clar de luna, facand dragoste la umbra codrului batut de gandurile poetului.
Din aceasta cauza nu imi placeau poeziile. Poate una, doua, Mortua Est de exemplu in ceea ce priveste Eminescu. Dar azi, citind si ascultand cateva poezii de Bacovia mi-am schimbat parerea. A inceput sa imi placa poezia. Ceea ce evitam in poezii, erau acele dulcegarii pe care nu le suportam. Acest poet e diferit. Viziunea lui e alta asupra vietii. El merge pe principiul “omul nu e niciodata fericit”, are doar momente de uitare a nefericirii. S-a nascut intr-o continua scurgere a timpului, de la nastere el vede doar sfarsitul. Vede cum ploaia cade tot timpul drept, cum aripile sunt asa de grele ca de plumb, la el natura nu pare trista, chiar este trista. Ne vorbeste in poeziile sale despre iubirea ofilita, iubita a ramas undeva in spate, ea nu mai poate sa il faca fericit, sta si canta la clavecin, acesta se joaca in pletele ei, pana mor sunetele. Fata sifonata nu mai aminteste de iubire. Se simte prea singur in orasele si pietele fara oameni, el nu este un poet patriot, vede doar tristetea si singuratatea din tara lui. Moartea are multe conotatii, violet, amurg, toamna, corbii lui Traian Demetrescu, apar in poeziile sale. Simboluri ale mortii, Bacovia este tot timpul trist. Mi-au placut poeziile lui, nu sunt doar o insiruire de cuvinte care sa rimeze, nu mai este romantismul acela in care prin 10 strofe descrii toamna. El descrie prin trei cuvinte moartea, toamna, murirea sufletului, singuratatea. Este o economie de cuvinte, si o profunzime a fiecarui cuvant.
Aici, nu este vorba de acei baieti care merg cu flori de papadie la iubita si le declara luna de pe cer. Viata este aratata exact asa cum este. Declaratia pe care i-o face iubitei in poezia Cuptor, suna cam asa:” Sunt cativa morti in oras, iubito/Chiar pentru asta am venit sa-ti spun…Cei vii se misca si ei descompusi/Cu lutul de caldura asudat/E miros de cadavre, iubito/Si azi, chiar sanul tau e mai lasat.. El nu ii declara iubirea, nu merge sa ii arate cat de voluptoasa este viata, ii spune doar ca ceva e putred, in tot orasul miroase a cadavru de om, acel miros pe care nici animalele nu il au, sanul ei este mai lasat decat de obicei din cauza caldurii, al urateniei din acest anotimp.
Pentru el natura nu e frumoasa, viata e grea, iar fericirea nu exista. Exact asa cred si eu. De ce as crede in poeziile lui Eminescu, cand nu exista dragoste, exista doar sex, cand nu exista natura, exista doar natura calcata in picioare de om, cand nu exista fericire, exista doar ras ironic, cand nu exista dragoste vesnica, exista doar placere, respect, si sifonare a trupului. Poezia nu inseamna rima, ritm, poezia nu inseamna ca iti vin doua cuvinte si le scrii pe foaie, cine citeste Bacovia invata viata.
Am incercat sa te citesc, dar fontul ma dezavantajeaza teribil. Daca vreodata iei in calcul sa vezi un vot pentru schimbarea lui, eu sunt pentru. ;)
RăspundețiȘtergere