Superficialbeauty organizeaza un giveaway. Pentru detalii click aici.
Roxxy's blog
.....Niciodata un ESEC,mereu o LECTIE.....
joi, 21 iulie 2011
joi, 7 iulie 2011
Neincrederea...
Ce e de facut intr-o situatie de genul aceleia in care ma aflu eu acum? As avea atat de multe lucruri de spus si, totusi nu o fac.
Am realizat ca imi este frica…de cand tot scriu pe blogul asta, nu reusesc sa spun chiar tot. Ce rezulta din treaba asta? Va spun eu, poate asa o citesc cu voce tare si imi intra si mie in cap… Sunt extrem de timida si de fricoasa. Nu am deloc incredere in felul cum gandesc si, in general, in mine.
Am stat si m-am tot gandit vreo ora in fata laptopului daca sa scriu, sau nu, prin ce trec exact, in acest moment si, mi-am spus ca, in fond si la urma urmei, am facut acest blog tocmai pentru a impartasi cu voi sentimentele mele, trairile, bucurii, suparari tot… Mi-am dat seama, cu dezamagire ce-i drept, de aceasta neincredere si, nu prea stiu ce sa fac cu ea!
De unde sa o apuc sa o dau afara pe usa? Asa…m-am gandit la diferite teorii, dar sunt mai greu de pus in practica…aici interveniti voi.
Stiu ca par o persoana increzatoare si sigura pe ea dar, cred ca este o aparenta alaturi de care m-am obisnuit sa traiesc zi de zi si, Diana este undeva ascunsa, timida, de fapt, de-a dreptul fricoasa, fiindu-i teama sa spuna ce are de zis.
Cum matur, aspir, sterg, arunc, calc in picioare, omor cu pietre, dezintegrez, nenorocesc si ce mai vreti voi, aceasta “neincredere”???
Realitatea...
Traiesc intr-o lume cruda. Sunt dezamagita in fiecare zi. Ma simt tradata. Ma simt indepartata. Ma simt jignita, ca cineva e mereu gata sa ma indeparteze. Intr-un fel sau altul. Am senzatia, clipa de clipa, ca cineva incearca sa ma injunghie pe la spate. Si, din pacate, nu este doar o senzatie, dovezile sunt cat se poate de clare. Si totusi nu pot face nimic. Sunt legata de maini si de picioare.
Cineva mi-a spus odata, ca iubirea este de ajuns. Incerc sa ma cufund in bratele iubirii, dar in lumea asta, exista mereu cineva care stie cum sa te impinga si sa cazi. Si asa doare…Cu toate ca alinarea si mangaierile de dupa, sunt atat de blande si de bune…dar nu fac gustul amar sa dispara. Si uite asa, incet, incet ajungem niste oameni tristi, plini de frustrari, plini de ura… si, la un moment dat, daca Dumnezeu te ajuta, te trezesti, dar tot ce poti face, este sa te intrebi: “de ce eu?”
Incerc sa zambesc, dar chiar nu mai am puterea sa o fac. Am obosit sa lupt. M-am saturat sa gasesc tot felul de ite incurcate, sa o iau cu binisorul, sa incerc sa le descurc si, intr-un final, sa descopar ca totul a fost facut intentionat… Am obosit.
Vreau o lume mai buna. Vreau o lume sincera. Vreau o lume curata. Vreau o lume dreapta. Vreau o lume egala.
luni, 4 iulie 2011
Cine citeste Bacovia invata viata...
Cati oameni mai citesc poezii? Poezii autentice nu…cei cu 4 la romana si tot asa… Eu una, nu sunt deloc adepta poeziilor. De fapt, nu eram. Nu zic ca Eminescu nu a fost un poet mare, cel mai mare, insa pur si simplu ma plictiseau poeziile sale. Imi placea una, doua, trei, dar regaseam acelasi lucru…luna, stele, blonde, izvoare, codrii, etc. Conceptia asupra naturii era de o frumusete neintruchipata. Chipul iubitei sub clar de luna, facand dragoste la umbra codrului batut de gandurile poetului.
Din aceasta cauza nu imi placeau poeziile. Poate una, doua, Mortua Est de exemplu in ceea ce priveste Eminescu. Dar azi, citind si ascultand cateva poezii de Bacovia mi-am schimbat parerea. A inceput sa imi placa poezia. Ceea ce evitam in poezii, erau acele dulcegarii pe care nu le suportam. Acest poet e diferit. Viziunea lui e alta asupra vietii. El merge pe principiul “omul nu e niciodata fericit”, are doar momente de uitare a nefericirii. S-a nascut intr-o continua scurgere a timpului, de la nastere el vede doar sfarsitul. Vede cum ploaia cade tot timpul drept, cum aripile sunt asa de grele ca de plumb, la el natura nu pare trista, chiar este trista. Ne vorbeste in poeziile sale despre iubirea ofilita, iubita a ramas undeva in spate, ea nu mai poate sa il faca fericit, sta si canta la clavecin, acesta se joaca in pletele ei, pana mor sunetele. Fata sifonata nu mai aminteste de iubire. Se simte prea singur in orasele si pietele fara oameni, el nu este un poet patriot, vede doar tristetea si singuratatea din tara lui. Moartea are multe conotatii, violet, amurg, toamna, corbii lui Traian Demetrescu, apar in poeziile sale. Simboluri ale mortii, Bacovia este tot timpul trist. Mi-au placut poeziile lui, nu sunt doar o insiruire de cuvinte care sa rimeze, nu mai este romantismul acela in care prin 10 strofe descrii toamna. El descrie prin trei cuvinte moartea, toamna, murirea sufletului, singuratatea. Este o economie de cuvinte, si o profunzime a fiecarui cuvant.
Aici, nu este vorba de acei baieti care merg cu flori de papadie la iubita si le declara luna de pe cer. Viata este aratata exact asa cum este. Declaratia pe care i-o face iubitei in poezia Cuptor, suna cam asa:” Sunt cativa morti in oras, iubito/Chiar pentru asta am venit sa-ti spun…Cei vii se misca si ei descompusi/Cu lutul de caldura asudat/E miros de cadavre, iubito/Si azi, chiar sanul tau e mai lasat.. El nu ii declara iubirea, nu merge sa ii arate cat de voluptoasa este viata, ii spune doar ca ceva e putred, in tot orasul miroase a cadavru de om, acel miros pe care nici animalele nu il au, sanul ei este mai lasat decat de obicei din cauza caldurii, al urateniei din acest anotimp.
Pentru el natura nu e frumoasa, viata e grea, iar fericirea nu exista. Exact asa cred si eu. De ce as crede in poeziile lui Eminescu, cand nu exista dragoste, exista doar sex, cand nu exista natura, exista doar natura calcata in picioare de om, cand nu exista fericire, exista doar ras ironic, cand nu exista dragoste vesnica, exista doar placere, respect, si sifonare a trupului. Poezia nu inseamna rima, ritm, poezia nu inseamna ca iti vin doua cuvinte si le scrii pe foaie, cine citeste Bacovia invata viata.
Din aceasta cauza nu imi placeau poeziile. Poate una, doua, Mortua Est de exemplu in ceea ce priveste Eminescu. Dar azi, citind si ascultand cateva poezii de Bacovia mi-am schimbat parerea. A inceput sa imi placa poezia. Ceea ce evitam in poezii, erau acele dulcegarii pe care nu le suportam. Acest poet e diferit. Viziunea lui e alta asupra vietii. El merge pe principiul “omul nu e niciodata fericit”, are doar momente de uitare a nefericirii. S-a nascut intr-o continua scurgere a timpului, de la nastere el vede doar sfarsitul. Vede cum ploaia cade tot timpul drept, cum aripile sunt asa de grele ca de plumb, la el natura nu pare trista, chiar este trista. Ne vorbeste in poeziile sale despre iubirea ofilita, iubita a ramas undeva in spate, ea nu mai poate sa il faca fericit, sta si canta la clavecin, acesta se joaca in pletele ei, pana mor sunetele. Fata sifonata nu mai aminteste de iubire. Se simte prea singur in orasele si pietele fara oameni, el nu este un poet patriot, vede doar tristetea si singuratatea din tara lui. Moartea are multe conotatii, violet, amurg, toamna, corbii lui Traian Demetrescu, apar in poeziile sale. Simboluri ale mortii, Bacovia este tot timpul trist. Mi-au placut poeziile lui, nu sunt doar o insiruire de cuvinte care sa rimeze, nu mai este romantismul acela in care prin 10 strofe descrii toamna. El descrie prin trei cuvinte moartea, toamna, murirea sufletului, singuratatea. Este o economie de cuvinte, si o profunzime a fiecarui cuvant.
Aici, nu este vorba de acei baieti care merg cu flori de papadie la iubita si le declara luna de pe cer. Viata este aratata exact asa cum este. Declaratia pe care i-o face iubitei in poezia Cuptor, suna cam asa:” Sunt cativa morti in oras, iubito/Chiar pentru asta am venit sa-ti spun…Cei vii se misca si ei descompusi/Cu lutul de caldura asudat/E miros de cadavre, iubito/Si azi, chiar sanul tau e mai lasat.. El nu ii declara iubirea, nu merge sa ii arate cat de voluptoasa este viata, ii spune doar ca ceva e putred, in tot orasul miroase a cadavru de om, acel miros pe care nici animalele nu il au, sanul ei este mai lasat decat de obicei din cauza caldurii, al urateniei din acest anotimp.
Pentru el natura nu e frumoasa, viata e grea, iar fericirea nu exista. Exact asa cred si eu. De ce as crede in poeziile lui Eminescu, cand nu exista dragoste, exista doar sex, cand nu exista natura, exista doar natura calcata in picioare de om, cand nu exista fericire, exista doar ras ironic, cand nu exista dragoste vesnica, exista doar placere, respect, si sifonare a trupului. Poezia nu inseamna rima, ritm, poezia nu inseamna ca iti vin doua cuvinte si le scrii pe foaie, cine citeste Bacovia invata viata.
O clipa pentru frumos...
Vincent van Gogh ( 1853- 1890), celebru pictor olandez.
Cu o seara in urma am vazut acest video deosebit, o mica parte din picturile lui Van Gogh.
Ritmul si vocea se muleaza atat de bine picturilor pline de culoare, emotie, dramatism… revedem si simtim efortul artistului complet absorbit sa explice fie lupta impotriva nebuniei sau intelegerea lui de esenta spirituala dintre om si natura .
Mi-au placut in mod deosebit aceste 3 picturi, dar mai sunt si altele care m-au miscat…
In incheiere, citat Vincent Van Gogh
I put my heart and my soul into my work, and have lost my mind in the process.
(Mi-am pus sufletul in munca mea si mi-am pierdut mintile in acest proces.)
Cu o seara in urma am vazut acest video deosebit, o mica parte din picturile lui Van Gogh.
Ritmul si vocea se muleaza atat de bine picturilor pline de culoare, emotie, dramatism… revedem si simtim efortul artistului complet absorbit sa explice fie lupta impotriva nebuniei sau intelegerea lui de esenta spirituala dintre om si natura .
Mi-au placut in mod deosebit aceste 3 picturi, dar mai sunt si altele care m-au miscat…
In incheiere, citat Vincent Van Gogh
I put my heart and my soul into my work, and have lost my mind in the process.
(Mi-am pus sufletul in munca mea si mi-am pierdut mintile in acest proces.)
duminică, 26 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)